Pe creata "Nicaieri"

Din pieptul meu bolnav de vise,
Rasufla acum doar fumul zilei de ieri,
Era atat de gri si atat de sambata,
Iar noi, doi alpinisti, pe creasta "Nicaieri"...

Un inger nebun, purtandu-si o singura ari­pa,
Vroia sa-ti fure brazii verzi din plete,
Era acel inger pervers, care-ntr-o clipa,
Daruia misterul muntilor, naivelor fete...

Fugeam amandoi de zatul cafelei de acasa,
Lasand in urma noastra, soarta ieftina,
In rucsac am sticla de vin ce plangea pe masa,
Iar tu, parfumul brazilor, "Chanel de cetina"...

In mine acum zace un front de deruta,
Chitara ta imi canta, sa zic luptei, Nu,
Iar vinul din sticla, ostas din reduta,
Ma face sa vad in Bucsoi, Waterloo...