Junii muntilor

Ma iubeai in tacere, ma iubeai in secret,
Lasandu-ma sa ghicesc asta prin Dambovicioara
“Ce prostie”- iti ziceam. Mai bine imi spuneai direct,
Privind cum la apus de noi, se-ascunde-un soare...dupa Scara.

Imi culegeai fragi , mure , afine si boabe de gen,
Imi faceai coronite din flori si chestii colorate,
Dar baiatule...iubirea nu se tine din chestii cu polen,
Si nici boabele – simbolizand cadoul – nu ma-ncalzesc la noapte.

Of , imi doresc sa ai si tu o minte mult mai luminata,
Si sa-ti dai seama ca iubirea prin munti, nu se deprinde-n scoala,
Fii mai spontan...fa din relatia noastra, povestea minunata,
Doi juni indragostiti prin pesteri, cu mintea luminata (de frontala).