Amantelor de ieri

As vrea sa simt iar muntii mei,
Cu parfumul amantelor de ieri,
Cand noi - barbatii cei fideli,
Spuneam adio nevestelor; Ah, ce rebeli...
Ce deveneam doar pacatosi stingheri,
Urcand prin Crai, Ciucas si prin Metaliferi,
Dupa parfumul amantelor de ieri...

As vrea sa simt iar mangaieri de vant,
Sa-i zic nevestei c-o iubesc - si sa nu am cuvant,
Iar muntele - sa ma uneasca cu amanta-n gand,
Sa fim doi pacatosi, far' de rusine pe pamant,
Jurandu-ne pe-o creasta, sub azur - eternul legamant,
Azi, juraminte-n doi, maine, doar epitaful pe-un mormant,
Cand ne-om culca, intr-un pacat, sub mangaieri de vant.