Erau în munţi, clipe, când, fiecare,
Ne opream din mers, într-un suspin,
Ne-aminteam de mândrele cu care,
Sorbeam păcate, cufundate-n vin.
Eram cu moldovencele pe-o cărare,
Opriţi pe malul aceluiaşi pârau,
Simţirea era îmbibată de răcoare,
Şi de tentaţia...poalelor în brâu.
Erau atât de dulci şi-atrăgătoare,
Dar nici eu, nu puteam fi mai prejos,
E ca şi cum, prin munţi, pe o cărare,
Erau şi zânele şi... Făt-Frumos .
Ma iubeai in tacere, ma iubeai in secret,
Lasandu-ma sa ghicesc asta prin Dambovicioara
“Ce prostie”- iti ziceam. Mai bine imi spuneai direct,
Privind cum la apus de noi, se-ascunde-un soare...dupa Scara.
Imi culegeai fragi , mure , afine si boabe de gen,
Imi faceai coronite din flori si chestii colorate,
Dar baiatule...iubirea nu se tine din chestii cu polen,
Si nici boabele – simbolizand cadoul – nu ma-ncalzesc la noapte.
Of , imi doresc sa ai si tu o minte mult mai luminata,
Si sa-ti dai seama ca iubirea prin munti, nu se deprinde-n scoala,
Fii mai spontan...fa din relatia noastra, povestea minunata,
Doi juni indragostiti prin pesteri, cu mintea luminata (de frontala).
ANUNT !
Poze, Jurnale de Poze, Calatorii - pe noul meu BLOG de FOTOGRAFIE.
Pentru cei interesati il gasiti AICI !
Va multumesc !
