Ladies de colt

In vremea-aspectelor ce mint,
Trei flori de colt- zeitele inselaciunii - ,
Pareau ca trei Venus de Milo, de-argint,
Ascunse-n stanci, sub mangaierea lunii…

Barfeau ca nesimtitele in noapte,
Ranjind charming printre petale,
Mascandu-si rusinoasele fapte,
Prin stanci pe la Timbale.

Ce mandre erau sauvage coafate,
Tinandu-si nasurile-n sus,
Erau trei ladies rasfatate,
De-un Sir urcand spre creasta, la apus.

Dar Sir-ul, englez venit de mai departe,
Din patria eternului Shakespeare,
Le rupe brusc , pe cele trei, pe toate…
“Vai fata! Mor...nu pot sa mai respir...”

Staniol

Din tot ce-a fost in Crai, odata,
N-a mai ramas decat un staniol,
Fosnind funebru-n Si Bemol,
Povestea celor doi mancand o ciocolata…

Cantau in cor un yodel-lorelai*,
Ca doi copii eterni intr-un amurg,
Dar toate timpurile curg,
Ca lacrimile ei lasate-n Crai…

Era povestea lor sfarsinda incorect,
Tragic curmata pe-o brana,
Ea n-a putut a-l apuca de mana,
Si-acum tinea un staniol la piept…

* Lorelei - Interpreta de yodel