Pistol cu ventuze

Te văd cum vrei să urci,
Şi vreau să te împuşc !
Te văd neechipat...
Şi vreau să te împuşc !
Chiar e mai bine-aşa ,
Să vreau să te împuşc...
Şi împuşcat aşa...
Să pricepi lecţia ta !

Pentru-acest scop nu am clemenţă,
Poate-i mai bine-asfel ...
Te voi trezi oare din inconştientă?
Şi la sfârşit să zâmbim... amândoi,
Să ne amuze...
Căci împuşcat ai fost,
De un pistol...plin de ventuze !

Ventuza-aceasta, însă,
Ar vrea să fie-o palmă de morală,
Un fel de glonţ fără de sânge, făr' de pată,
Şi-n şuieratul de glonţ tras,
Te-ntreb :
Chiar vrei să urci aşa...?
Te rog, gândeşte-te încă o dată!

Au fost mulţi alţii înaintea ta,
Şi...Doamne...chiar au fost atât de mulţi,
Încât, te săturai la nesfârşit,
Aceeaşi poveste s-asculţi...
Acelaşi final...aceeaşi moarte,
Căci ei...n-au fost împuşcaţi,
În acest mod... întâi de toate...

Deci...pricepe, nu urca pe aici,
Nu îmbrăcat aşa, nu încălţat aşa,
Gandeste-te, vorbesc de Jepii Mici,
Şi-apoi de inconştienţa ta...
Te înţeleg, vrei să ajungi urcând spre Babe,
Dar ţine minte-un lucru esenţial:
Viaţa nu trage cu ventuze...
Şi nici cu gloanţe oarbe !