Rujul tau rosu

Vineri …
Era perfect;
Atat de perfect, incat,
Nu prea vroiam sa ma incred
In idealuri…
Dar eu am preferat sa fac invers…
M-am increzut,
Cateva clipe mi-a placut,
Apoi…s-au scurs,
Si am pierdut.

Tu te-ai dus in camera numarul 9,
Eu mi-am luat alta…
Desupra usii scria un banal 7,
Am intrat, am lacrimat,
Ma gandeam la camera 9,
Cand ma uitam in camera mea,
Si vedeam ca-s paturi…
Doua…

Noaptea nu am putut sa-nchid un ochi,
Si era tarziu…
Cam 3 fara un sfert…
Am lasat in urma doua paturi,
Si am iesit sa ma plimb…
Dupa mine se tineau doi caini,
Frumosi,stufosi, blanosi…
Mi-ar fi placut sa-i vezi si tu,
Dar…Nu.

M-am plimbat minute-n sir…
Pe marginea barajului…
Din cand in cand…
Mai ma lovea un gand…
Intorceam atunci capul spre cabana,
Si vedeam un balcon gol,
Langa el un geam…si o lumina aprinsa.
Era camera 9…

Atat mi-a trebuit…
Un semn ca nu dormeai…
De acum incep sa regizez,
Mii de idealuri…
Te-as lua subit,
Si as fugi cu tine,
Prin Chei…
Ne-am descalta ,
Ude pietre-am calca..
Si am fi simtit,
Cum Ialomita ne mangaia…

Sau …mai bine am urca,
In doi…pasind usor…
Spre o vale plina de dor…
Si am putea atunci lasa,
In urma…ce ne despartea,
Privind apoi de sus,
Cum Ialomita dupa noi ofta,
Langa barajul unde-am plans…

Dar nu-s decat un biet regizor,
Ce face pasi, pe un baraj…
Iar viata-mi e un scurt metraj…
Cumplit de trist,
Trist de cumplit,
Si-n dimineata urmatoare…
Eu sigur m-am trezit…
Nu-mi mai pasa de stropi de roua,
Nu-mi mai pasa ca-i frig si ploua,
Am fugit spre cabana,inapoi,
Ducandu-ma fix spre camera 9,
Dar nu erai…
Ai disparut lasandu-mi decat…
Rujul tau rosu ce-l aveai,
Uitat... pe ceasca mea de ceai…