
La 7 ani...frumos e muntele,
Cu paduri , case si fanete,
Rauri curg udand multele,
Multele din jur ce vor sa ma invete.
La 8 ani...intreb ce e marcajul,
De ce-i vopseaua rosie-n dunga,
De ce sa nu arunc pe jos ambalajul?
De ce sa port pe cap eu gluga?
La 9 ani... de ce sa tin rucsac in spate?
De ce urca ciobanii la stana?
De ce imi spui ca-i frig la noapte?
De ce sa port puloverul de lana?
La 10 ani...incep sa citesc poezii,
Sa scriu mai frumos, decat mai sus, la 7,
Incep sa am din ce in ce mai multe fantezii,
Si inteleg de ce sa port puloverul la noapte...
La 11 ani, deja incep sa scriu frumos,
Sa caut rime mai...pretentioase,
Incep sa merg mai mult pe jos.
Sa ma atraga traseele periculoase.
La 12 ani...deja sunt flacau mare,
Nu il mai tin pe tata de mana mereu,
Ajung pe creste,in Baiului si e racoare,
Nu mai sunt cel mic. Ma simt un altul, Eu!
La 13 ani...incep sa ma atraga aspectele,
Imi vine sa mai las de-o parte creasta,
Parca e mai frumos sa ies cu fetele,
Si din atatea mi-am ales si eu nevasta.
La 14 ani...i-am spus lu' tata c-o iubesc,
Ca vreau s-o duc si eu la o cofetarie,
Tata a ras.Era acel ras parintesc,
Chiar sunt un neinteles?Ce mare porcarie!
La 15 ani...mi-a dat papucii.Asa mi-a spus,
M-am enervat si l-am chemat pe tata,
Hai tata.Sunt gata...sa mergem cat mai sus,
Si-n doi ani sa ajungem chiar si-n Tatra!
La 16 ani...aveam par lung, balai,
De mana tot cu tata, dar era normal,
Ma ajuta..urcam noi 2 in Crai,
Nimic din jur nu imi era banal.
La 17 ani...eu si 3 amici,
Ne luaseram ghete de munte,
Si am pornit pe Jepii Mici,
Plini de ambitii...multe,multe...
18 ani.Doar Eu si-o Ea si acel An,
Cand doi juni frumosi, cu par balai,
Isi promiteau langa Cabana Caraiman,
Iubirea ce-si purtau pe 7 Mai.
19 ani.Capatam experienta mult visata,
Plecam de acasa si spuneam : "Pa Tata",
Ne adunam in fata...pe peronul garii,
Si ne visam peste 3 ore-n largul zarii...
Devenea o obisnuinta ce-mi placea,
Sa mergem toti cu Personalul,
Sa radem ca ne depasea Marfarul,
Sa ne-adunam pe 4 banchete,
Baieti cu baieti, fete cu fete,
Pe-o parte noi cu chitarile,
Pe cealalta ele cu cantarile...
Ne-au intrerupt cativa ardeleni,
"Bai Ametitilor...Aici, Busteni!"
20 ani.Restante pe la facultate,
Chinuri sa-nveti totu-ntr-o noapte,
Dar ce conta...aveam de toate...
Si viata-mi mergea mai departe!
La 21 ani iar m-au luat Fetele...
De ce nu vii cu noi pe la terase?
Hai ca iesim prin Mall la ora sase,
Apoi, apar si unii tipi..."Hai mai Frate",
Hai ca e rupere la noapte,
Ne dam prin centru cu masinile,
Sa vina la noi fetele - cum vin la flori, albinele...
Si am zis Stop! Mi-ajunge anturajul,
In graba eu imi fac bagajul.
Ma duc prin munti, pe undeva...
Ma duc...ce pana mea!!!
La 22 ani mi-am luat si primul piolet,
Alegandu-mi calea mea de alpinist,
La inceput, voi da cu Valea Alba piept,
E-un vis pe care eu mi l-am promis.
La 23 de primaveri traite,
Si pasi-mi multe cai au strabatut,
Iar ochi-mi din atatea zari privite,
Spuneau sufletului ca isi doresc mai mult.
La 24 de ani distinsi,
In minte cu ganduri si iluzii noi,
Visez linistea Apusenilor cei ninsi,
Sa ii savurez alaturi de voi...
Acum am 25 de ani si scriu,
Fac tot in viata cu placere,
Ne revedem la 26, mai tarziu...
Pan' atunci: munte, femei si multa bere!
Parang -ianuarie 2020
Acum 6 ani

6 comentarii:
hesuse! mi'ai adus aminte de o mare parte a vetisoare mele.
hug you for that.
Lexa
E una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii. Ai descris-o foarte autentic.
I-ti doresc ca urarea de sfarsit sa o rostesti si la macar...jde ani in sus!!!:)
Pai de ce nu ai ramane la 24?Era mai interesant.Cat despre ultima varsta...actuala, sa zicem ca nu ti-ai prea ales bine indeletnicirile, caci femeile si berea, intr-un viitor apropiat, te vor face sa arati ca la 50 ani si nu o sa mai poti urca muntele....
Ce zici, de asta? ha, ha ,ha.
La multi ani frumosi... cu tot ce e mai curat si mai bun!
Traieste totul la maxim!
Iti multumesc ca m-ai facut
Acum, la 21 ai mei...
Sa-mi amintesc cat as fi vrut
La 13 sa devin poet.
Iti multumesc ca mi-ai redat
Curajul de a-ncepe iar,
Sa-mi antrenez talentul cel pastrat
Sa nu se piarda in zadar...
Trimiteți un comentariu